Lupta pentru putere în cuplu

Ficare om este un univers complet si amplu. Realitatea vazuta de fiecare dintre noi este aidoma unui sistem solar in care individul se considera steaua principala. Astfel, persoana crede ca dreptatea este de partea ei si….totusi, dreptatea este pur si simplu. Trei concepte foarte mari avem tendinta sa ni le atribuim ca si cum ar fi ale noastre, adevarul, dreptatea si realitatea. Nu este asa. Toate trei exista , asa cum universul este al lui insusi si totodata al nimanui.

Conform conceptului ca EU sunt important, concept adanc inradacinat si ascuns in subconstient, avem tendinta sa ne impunem punctul de vedere foarte aspru si, daca e nevoie, cu forta in orice imprejurare. Metodele folosite sunt diverse, unii le aplicam constient, altii inconstient. Oricum ar fi, o facem.

In relatia de cuplu, aceste mecanisme de a-l aduce pe celalalt in lumea noastra sunt extrem de cunoscute si fac obiectul disesiunilor si disputelor in relatie.

Dupa etapa indragostirii cand fiecare partener crede ca si-a gasit persoana potrivita si este fascinat de oglinda pe care inconstient o vede in celalalt, vine partea cea mai interesanta cand ne dam seama ca nu prea este asa. Atunci, vrem sa cosmetizam si sa modificam acea oglinda dupa dorintele noastre refulate si dupa cum credem ca ar fi bine pentru NOI insine, netinand cont de faptul ca partenerul ( partenera) este o alta persoana cu dorintele si dominantele ei. Cuvinte precum ,,intotdeauna” si ,,niciodata” releva faptul ca individul este intr-o stare regresiva, apeland inconstient la mecanisme traumatizante din copilarie.

Pe un astfel de teren incepe lupta pentru putere, cand fiecare incearca sa-l aduca pe celalalt in lumea sa, considerand ca acolo este in siguranta, este bine si cald.

Iata cele trei surse majore de conflict in cuplu, relevate foarte succint si clar de psihologul american Harville Hendrix:

1. Partenerii incep sa starneasca in celalalt manifestari si sentimente refulate.
2. Partenerii incep sa isi deschida reciproc ranile din copilarie.
3. Partenerii incep sa proiecteze unul asupra celuilalt propriile trasaturi negative.

Privind aceste trei surse este evident ca fiecare dintre membri unui cuplu fac tot posibilul (inconstient) sa-si rezolve problemele din copilarie, mai precis cele aparute in perioada 0-18 ani, cu precadere la varstele de 7, 10 si 13 ani. Acest conflict aduce de la sine ranirea partenerului de catre celalalt si vice-versa. Aceasta ranire poate avea ca dorinta ascunsa nevoia de a ne purta mai frumos unul cu altul. De unde vine aceasta dorinta ascunsa? Pai, de cand eram bebelusi. Atunci plangeam, urlam, iar parintii nostri ne faceau toate poftele.

Apeland la acelasi psiholog mentionat mai sus, voi descrie etapele luptei pentru putere in cuplu:

1. Socul (momentul adevarului). Ne spunem: ,, Aceasta persoana nu este cea pe care o credeam a fi buna pentru mine.”
2. Negarea. Dezamagirea este atat de mare incat refuzam adevarul, incercand sa transformam trasaturile negative ale partenerului intr-o lumina pozitiva. Apoi, apare starea in care ne simtim tradati si, bineinteles, suntem furiosi. Refuzarea adevarului este o practica foarte raspandita in comportamentul uman, stim bine, adevarul doare. Aici intervine si mecanismul psihologic pe care toti il avem si anume: amanarea placerii. Suntem tentati de a ne amana placerile (inconstient) de teama de a nu gresi ( tot din copilarie ni se trage. Nu uitati, educatia de tip ,,cel mai bun” atrage foarte multe traume.)
3. Daca se trece de manie apare negocierea in cuplu. Se stabilesc termenii convietuirii. Mania si furia sunt sentimente care contribuie foarte mult la violenta in cuplu si la despartirea celor doi parteneri.
4. Disperarea. Constientizam ca suferinta a durat prea mult. In aceasta etapa cuplul se desparte. Despartirea poate fi fizica, concreta, fiecare vazandu-si de viata lui sau partenerii din cadrul cuplului isi gasesc pe altcineva (amant, amanta) pentru a continua starea de ,,confort”, pacalindu-se ca este bine sau ca ,,mai diversifica”.

Dupa aceste etape se pare ca numai 5% dintre cupluri gasesc o cale de a continua relatia mai departe in mod satisfacator.

Aceste lucruri sunt practici pe care cu totii le traim in viata noastra afectiva, nu este nimic rau. Important este cum le constientizam si cum trecem peste ele. Cel mai important este sa ne intoarcem la noi insine si sa descoperim calitatile pe care le avem adanc inradacinate in noi de barbat masculin sau de femeie feminina, dupa caz. Este foarte clar si evident ca nu orice individ care arata ca un barbat este barbat si nu orice femeie care arata ca o femeie este femeie. Cautati sensul acestor definitii mai adanc si veti reusi.