Nevoia de iubire

Toti avem nevoie de iubire! Poate fi un cliseu, dar este unul adevarat si predominant in viata noastra. Ne gandim ca vrem sa avem un partener sau o partenera sa ne salveze de tot raul pe care l-am strans in noi. Asa am vrea. Este foarte adevarat deoarece, undeva in interiorul nostru simtim nevoia de salvare, simtim nevoia ca cineva sa rezolve, aidoma parintilor nostri ceea ce noi nu putem. Suntem neajutorati si vrem ca el sau ea sa faca o minune si noi sa fim fericiti.

,,Alaturi de mine vei fi fericita / fericit!” O fraza ce se aude des in viata de cuplu. Este o mare minciuna care ne face sa simtim ca totul se rezolva. Recomand persoanelor care aud asta de la partener sa fuga, deoarece fericirea tine de sine si nu de celalalt. Eu cred ca el/ea ma poate face fericit, dar adevarul este ca imi doresc sa fiu vindecat/a, de diferite traume din copilaria mea.

Ne alegem partenerul/partenera conform imaginii pe care o avem despre parintii nostri. Ea/el trebuie sa semene, daca se poate, foarte mult cu persoanele care ne-au crescut, numai ele ne pot aduce o viata frumoasa, minunata. Astfel dupa 18 ani cine ar mai avea grija de noi. Aducem inconstient pe mama sau tata, pe mama si tata, in viata noastra sub forma partenerei/ partenerului.

In functie de diferitele nevoi personale in cuplu exista cam doua comportamente. Primul este cel activ (manifestarea lui 1) care are nevoie de spatiu, care vrea sa fie in relatie dar fara a i se lua libertatea de miscare. „Eu fac ce vreau, cand vreau, stii doar ca te iubesc!”. Acest comportament ascunde frica de a fi prins de relatie, frica de a se atasa, acest atasament, pentru el este egal cu suferinta, deoarece in copilarie nevoia de autonomie nu i-a fost satisfacuta. Al doilea component este cel pasiv (manifestarea lui 2) care vrea cu orice pret sa fie in relatie, el manifesta inconstient teama de abandon, conturata dintr-o nevoie de atasament nesatisfacuta. El vrea relatia cu orice pret, indiferent de modul in care se desfasoara aceasta.

In cadrul multor cupluri se manifesta un joc interesant al atractiei si respingerii. Partenerii joaca aceste roluri sperand sa pipereze relatia, asta merge pana la un punct, apoi apare plictisul. Plictisul se manifesta prin dorinta inconstienta de a evita intimitatea. Intimitatea se evita din frica si manie (furie). Frica de abandon, de a ramane singur/a si furia ca el/ea nu a facut ceea ce m-as fi asteptat eu sa faca. Atentie!!! Pana in prezent nimeni nu poate ghici gandurile. Spuneti ce aveti de spus!

Iata cum in viata de cuplu, nevoia noastra de iubire se poate transforma intr-o dorinta arzatoare inconstienta de a ne rezolva problemele afective din copilarie.

Este bine sa ne aducem aminte din copilaria noastra ce am facut pe la varsta de 10 ani, de 13 ani si de 16 ani. Aceste episoade ne pot arata de ce am facut alegerea partenerului de acum, ce ne-a determinat in a-l alege, ce nevoi afective ne dorim sa rezolve acesta. Va dezamagesc, spunadu-va ca si el/ea are nevoile lui pe care trebuie sa le rezolvati voi. Deci ne invartim in cerc sau constientizam ca este bine sa ne rezolvam singuri problemele inainte de a avea pretentii absurde de la cel de langa noi.

Toti vrem sa fim iubiti! Minunat! Faceti ceva pentru asta! Ea ma iubeste daca fac eu ceva pentru a ma iubi si vice-versa.