"Brașov 2023, ianuarie, 21 N-am ce face, că trăiesc! Și dacă eu trăiesc, trăiesc la intensitate maximă toate emoțiile! Ce să fac? Încep să mă împrietenesc cu ele, cu dânsele, cu emoțiile, le mângâi între coarne, le pup pe cornițe și plecăm la drum, că așa m-a făcut mama pe mine curioasă și vreau să nu rămân proastă. În sfârșit... Plecai la Brașov. Nu singură, ci cu două doamne. Zice că cifra 3 e una de bun augur! Nu mă pricep, dar d-aia bătui atâta drum, să cunosc augur-ul! Zic, dacă tot merg eu și-o dau in bară, măcar să nu fiu singură, s-o dau in bară cu martori! Și nu fusei singură. Stătu lângă mine mătușa, fascinată de numerologie, iar amica stătu departe de noi. Mai bine, ca e guralivă din fire și ne perturbă trăirile. Intrai, intrarăm in Hotel, căutând din priviri sala cu pricina. Măi, frati-miu, eram ca o vițelușă dusă la tăiere, așa mă simții! Așa emoții aveam, de îmi venea să ii iau de coarne si să dau cu toți drăcușorii emoționali de pământ! Știți? Sunt puse niște paravane pe stânga-dreapta si bietele suflete(vitele) sunt conduse pe ( ultimul?) drum către final. Așa văzui eu holurile acelea ale hotelului somptuos. Ne conduse într-o sală mare cu ecran. Înaintea ochilor, îl văzui si pe domnul aista în carne si oase si mă bucurai, auzi? Mă bucurai că nu stătea dincolo de sticla ecranului de telefon, unde putea să zică ce vrea el că nu îl întrerupea nimeni, unde eram doar eu cu el. Acuș eu eram in "casa" lui! Destul fuse și el in casa mea! De obicei îmi doresc să stau la ușă, dacă mă simt in nesiguranță sau nu rezonez cu ce e in jur, plec tiptil si-mi văd de treaba mea. Iote na! Dar nu fu să fie așa. Mătușica mea zicea că nu poate să stea prea mult cu capul întors spre dreapta și fusei nevoită să stau fix in partea cealaltă. Fu bine așa, mă simții oleacă protejată când văzui încă o ușă acolea, lângă mine. Mă, vericule, e 3 dimineața si eu încă sunt cuprinsă de vraja clătitelor și a covrigăriei lui Romeo ăsta, Popescu! Vreo 80 de persoane am fost țintuiți pe scaune 6 ore, timp in care am vizionat live un spectacol al cifrelor, un film al naibii de spectaculos cu unul care juca in rol principal. Dat naibii ăsta din rolul principal! Frumușel, ferchezuit, cu pantofi și curea maro ca ochii lui Țombi ( cățelul nostru drag), cu verbu’-n gură și mișcări sigure, bazate pe experiența de viață a unui muntean neaoș. Lung metraj, ce mai?!? Un artist intr-un documentar scris după un scenariu al astrelor bătut in cuie de cifre! Ce vorbești? Pe lângă cifrele care-ti îmbracă viața și-ți dau o traiectorie oarecum prestabilită, umorul personajului care le prezintă, atitudinea față de auditoriu prezent in sală, energia transmisă de acest om este dincolo de puterea de cunoaștere și înțelegere a multor muribunzi. De vreo 30 de ani încoace, unul care s-a născut fix in aceeași zi cu el, îmi dă buna dispoziție in fiecare zi sau dă cu mine de pământ de nu mă văd... . Iote, la fel făcu și el' Cine știe, poate de aceea, am râs 6 ore, uneori cu zgomot..., alteori am înghițit in sec! Nici nu sunt prea multe de spus, că nu a fost cu plânsete să te înduioșezi, nu a fost cu bătăi să te sperii, a fost despre noi, oamenii, care putem lua viața in râs, învelită-ntr-o clătită, aburind-o ca pe-un covrig... Hai să ne trăiești Popescule! Ești tare înzestrat, cine știe ce minunății ai făcut tu in vreo viața anterioară de ești înzestrat așa, acum. Felicitări pentru munca depusă de-a lungul anilor, și când oi deschide vreo covrigărie, te chem. Te chem să te bucuri de aburul covrigului cu aroma de cifre!" - Dora -